Politica externa a Romaniei se apropie periculos de momentul in care va deveni ridicola.
Celebra expresie "Urmaresc cu atentie si preocupare" - uneori condimentata cu "si cu un pic de ingrijorare" - a devenit deja subiect de glume pentru presa de la Bucuresti. Deocamdata doar pentru cea de la Bucuresti.
Ce este evident si pentru diplomatii romani si pentru comentatorii externi este lipsa unui lider, a unui leadership, ca sa folosesc un termen anglo-saxon, precum si a unor obiective ambitioase.
A spus-o mult mai bine decat mine Calin Ungur, consilierul de politica externa al prim-ministrului. "Este necesar un pion central care sa-si asume responsabilitatea solutiilor (...) Important este sa putem sa impingem lucrurile mai departe si este important sa putem sa avem capacitatea sa anticipam unde vrem sa fim peste cinci ani", a afirmat Ungur.
Din pacate, acest discurs, venit din partea unui diplomat cu o functie importanta, in loc sa indemne la reflectie, a provocat reactia tafnoasa a lui Dan Mihalache. "Sa nu ne autoflagelam legat de cat de slaba si neimaginativa e politica noastra externa. Riscam sa parem mai prosti decat suntem", a cugetat domnul Mihalache.
Din pacate, iertati-mi brutalitatea, nu vad cum ar putea politica externa a actualei administratii prezidentiale sa para mai proasta decat este.
* Este o adevarata (contra) performanta ca, la 24 de ore dupa atentatele de la Bruxelles, sa accepti sa construiesti la Bucuresti o moschee, la cererea unui semi-dictator direct implicat in finantarea ISIL.
* Este o adevarata (contra) performanta sa stai patru zile la Washington DC, la un summit la care au participat peste 50 de sefi de stat sau de guvern, si sa nu ai nicio intalnire bilaterala.
* In Republica Moldova nu avem decat niste obiective vagi, lipsite de elemente concrete.
* Cazul Bodnariu a fost uitat.
* La reuniunile Consiliului European, presedintele Iohannis si premierul Ciolos merg alternativ - exact ce trebuie pentru a rupe elementul de continuitate. La reuniunile la varf ale Partidului Popular European, reuniuni care preced Consiliul European, seful statului roman a renuntat sa mai participe, dupa doua sau trei prezente sterse.
Este adevarat si ca putea fi mai rau. Deocamdata, Romania isi face constiincios temele si sta cuminte in banca, asteptand sa fie chemata la tabla. Dar lucrurile nu functioneaza asa, in politica externa.
Uitati-va la agresivitatea - dau o conotatie pozitiva acestui termen - cu care Polonia isi promoveaza interesele si la UE, si in cadrul NATO. Se duce o adevarata batalie ca statele aflate pe frontiera cu Rusia sa atraga pe teritoriul lor unitati militare, fie ale NATO, fie americane. Polonia cere avioane F-35, in timp ce aviatia romana asteapta niste F-16 la mana a doua.
Amintiti-va de reactia intarziata si bleaga a Cotroceniului dupa ce presedintele Obama a anuntat ca va creste de patru ori sumele alocate trupelor americane stationate in estul Europei. Statele Unite vor cheltui, in anul fiscal 2017, 3,4 miliarde de dolari pentru apararea acestei regiuni, iar oficialii de la Bucuresti au salutat decizia cu o totala lipsa de entuziasm si abia dupa ce mai multi comentatori au inceput sa isi puna intrebari in legatura cu tacerea conducatorilor Romaniei.
Acestea fiind faptele, suntem inca in etapa in care oficialii de la Washington, Bruxelles, Londra sau Berlin se intreaba ce se intampla in Romania, daca este vorba de dilentatism - asa cum scria Spiegel online - sau de rea vointa. Probabil ca situatia ar mai putea fi salvata.
Domnul Dan Mihalache inteleg ca, in sfarsit, va pleca de la Cotroceni intr-un post caldut deambasador, dar asta nu este suficient. Un prim semnal pozitiv ar fi daca presedintele Iohannis ar aduce in postul de consilier prezidential pe politica externa - post liber dupa plecarea lui Lazar Comanescu - un om tanar, cu studii temeinice si energic, adica dispus sa se lupte cu blazarea si indiferenta sefului sau.
In loc de concluzie, as dori sa abordez un subiect extrem de sensibil: prezenta doamnei Carmen Iohannis in deplasarile externe ale sefului statului. Eu inteleg si privesc cu simpatie o relatie de familie atat de puternica, dar prezenta doamnei a ajuns sa deturneze spre derizoriu dezbateri majore.
Sigur ca putem blama presa si sa o acuzam ca se tabloidizeaza, dar asta nu va rezolva problema, in special cand criticile ziaristilor se bazeaza pe fapte. Observ cat de greu se desprinde domnulpresedinte de Dan Mihalache, banuiesc ca va fi foarte dificil sa o roage pe sotia lui sa ramana acasa, dar ar fi momentul sa faca acest gest.
Inainte de a ajunge in situatia ridicola ca deplasarile externe ale sefului statului roman sa fie comentate doar din perspectiva tinutelor doamnei Iohannis.
source :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu